Amintiri de februarie...

Poveste, începută de el aici; aceasta este continuarea mea...

El iese obosit de la serviciu, mă aşteaptă câteva minute, iar când acel El şi acea Ea s-au întâlnit, seara a luat o turnură plăcută...

Îi puteai surprinde cu vedere, plimbându-se de mână prin centrul capitalei, alergând pe culoarea verde a semaforului, fără a avea un motiv anume (poate doar să crească numărul bătăilor pe minut al acelei ce unii o numesc inimă, iar alţii doar organ ce întreţine viaţa).

Destinaţia? Nicăieri. Mediul? Gol. Doar ei doi...

Iar când lumina înceta a se mai oglindi în ochii celor doi, câte o umbră timidă le mângaia globul ocular, ca o răsfrângere a zecilor de reclame luminoase ce îşi făceau veacul departe de cei doi.